Plangem pentru Franta, dar pentru Romania nu varsam o lacrima in coltul ochiului?


#PrayForNotreDame

Filmul unei tragedii franceze. Franta si intreaga lume sunt in stare de soc. Catedrala Notre Dame din Paris, simbolul acestei tari si unul din cele mai iubite monumente ale crestinatatii, a fost devastata de un urias incendiu. Acoperisul cladirii vechi de peste 800 de ani a ars aproape in intregime sub privirile parizienilor si ale turistilor. Unul dintre cele mai dramatice momente a fost prabusirea turlei inalte de peste 90 de metri.

Dupa cateva ore in care sute de pompieri s-au luptat cu flacarile, ei au reusit sa salveze structura edificiului si unele din relicvele sacre pe care le adapostea. Presedintele Macron a promis ca Franta isi va recladi catedrala, iar numerosi oameni au trimis deja donatii. Printre ei, familia unuia din cei mai bogati oameni din Franta, sotul actritei Salma Hayek, care a donat impresionanta suma de 100 de milioane de euro.

Filmul unei normalitati tragice romanesti. Noi nu putem pune pe seama sortii imensul cimitir de cladiri uitate in negura timpului. Scheletii dezmembrati ai impunatoarelor cladiri de alta data nu reusesc sa starneasca nici macar o lacrima pe ai nostri obraji. Aceste cladiri sensibilizeaza doar mortii care, cu siguranta se rostogolesc in morminte la vederea acestui imens cimitir viu.

Un cazino al Constantei lasat in paragina nu atinge la suflet nici o vietate, de vreme ce viii trec nepasatori pe langa el. Simbol al celui mai mare port al Romaniei, Cazinoul de pe faleza a fost ridicat in 1904-1910 la initiativa regelui Carol I. Totusi acest monument, ce ar trebui sa fie mandria si punctul de atractie al urbei, este intr-o avansata stare de degradare.

Cazinoul a ajuns o cladire sinistra cu sali cu geamuri sparte si pline de porumbei morti, candelabre care stau sa cada, usi care lasa impresia ca oricand s-ar putea prabusi. Miroase a trecut, miroase a mucegai, miroase a ruina. O imagine trista, un decor demn de filmele lui Hitchcock.

Sulina, candva un oras cosmopolit, a ajuns o ruina. Singurul oras din Delta Dunarii, cu doar 3000 de locuitori, este expresia falimentului. Batranul far din Sulina aminteste de gloria statiunii, ajunsa acum o ruina.

Manastirea Chiajna de langa Bucuresti a fost construita in 1774 si a durat putin peste 10 ani sa fie finalizata, dar nu a fost niciodata folosita ca si manastire. Niciun preot nu a slujit in ea, iar in perioada invaziei otomane, oamenii obisnuiau sa se ascunda in interiorul ei. A devenit o ruina si ca toate ruinele din tara asta a fost ignorata de autoritati.

 

 

Baile Herculane, scoica ce ascunde o perla mult prea nevaloroasa pentru  Romania. Trebuie sa stiti ca Baile Herculane a fost atat de luxoasa si celebra pe plan european incat pe vremea imperiului Austro-Ungar imparatii si imparatesele acestui imperiu se retrageau aici pentru tratament si relaxare. Dintre acestia cei mai cunoscuti ar fi Imparatul Franz Iosef si Imparateasa Elisabeta (Sissi).

Masa Tacerii si Poarta Sarutului ale lui Brancusi au fost afectate de procesul de curatare a unei firme “profesioniste” . Atunci, sculpturile din piatra au fost spalate cu jet de apa sub presiune, iar la scurt timp, pe monumente au aparut pete si gauri proeminente. Specialisti in domeniu, printre care si arhitectul italian Paolo Pagnin, au contestat procedeul de spalare, sustinand ca acesta se foloseste doar la piete publice, la fatade si la cazane industriale. Si-au batut joc de Poarta Sarutului! Ceea ce s-a intamplat cu operele lui Brancusi este o crima care trebuie supusa legii.

Pe plan local putem deplange soarta hotelului Bristol care a fost ridicat in anul 1892 dupa planul arhitectural al lui Paul Mihail. Cladirea a fost multa vreme emblema orasului. Atmosfera si felul in care arata acum hotelul ofera conditii excelente pentru salasul unei fantome. Fatada varuita in tonuri linistitoare de verde nu facea decat sa incante ochiul celor care treceau prin fata “Pescarusului”, situat pe ceea ce a fost, candva, Strada Regala, cea mai importanta artera comerciala a orasului.

 

 

Moara Violattos face parte din bijuteriile arhitectonice ale Brailei, dar acum  se afla in ruina si, daca nu are parte de o interventie, risca sa dispara. Proiectul grandios a fost dus la indeplinire de catre inginerul Anghel Saligny in anul 1898. Moara Violatos a fost certificata ca fiind cea mai mare din Europa. In prezent cladirea morii nu este utilizata si cu toate acestea, la 118 ani de la inaugurare ramane la fel de grandioasa.  Simbol al prosperitatii grecilor braileni, vestita moara se ruineaza pe zi ce trece, pentru ca nu-si regaseste proprietarii.

 

Si lista poate continua, ca un pomelic citit pentru pomenirea a ceea ce a fost Romania, in trecerea sa pe acest pamant.



Cititi mai mult pe InfoBraila.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: