Metafore, cuvinte şi minciuni










„Minciuna stă cu regele la masă, / Dar asta-i cam de multişor poveste: / De când sunt regi, de când minciună este, / Duc laolaltă cea mai bună casă.” Nu e Baudelaire, nu e Mallarmé, nu e nici măcar La Fontaine. E Vlahuţă al nostru, cel din „1907”, atât de diferit de cel din „România pitorească”. Şi fiindcă masa regelui e uneori prilej de carnaval, Minciuna are obiceiul să se îmbrace în straie care o fac greu de recunoscut. Ea e capabilă să-i păcălească pe mulţi, însă existe nuclee de vigilenţă care nu pot fi driblate. Un astfel de nucleu este fostul, actualul şi – mai ştii? – viitorul viceprimar al Capitalei, Aurelian…



Cititi mai mult pe digi24.ro

Lasă un răspuns