Fericire pentru vii și morți – Opinii


Și cine mai sunt eu când, iată, mor?

– Ascultă adierea ce măruntaiele-ți usucă, suflul de Viață Nouă pe care-l recunoști făr-a-l fi cunoscut vreodată înainte. E ca și când un cineva potrivnic e acum în tine și te-ntreabă : tu ce cauți aici?

Ce veți citi în continuare încheiam, cu înfrigurare, într-o joi de noiembrie, în 2007. Împlineam treizeci de ani și aniversam șapte de când mă obișnuisem să dedic zilnic, câteva ore, studiului morții.

Prinsesem deja un loc oarecare – marcat cinstit și confortabil – într-un câmp de cercetare prolific cunoscut, îndeobște, de-a lungul și de-a latul lumii academice anglo-saxone drept Death Studies.

Trecusem prin toate: apucasem să desprind un algoritm de studiu, dar apucasem și să am impresia că mă plictisesc….



Cititi mai mult pe hotnews.ro

Lasă un răspuns